Ajungem repede bătrâni. Foarte greu înţelepţi.

Ajungem repede bătrâni. Foarte greu înţelepţi.

Zilele astea mă gândeam că parcă prea ne grăbim să le bifăm pe toate. Cum spunea un profesor de-al meu, că toate ideologiile lumii ne-au vândut câte o reţetă de fericire. Comunismul ne-a învăţat că putem trăi fericiţi mâncând cu toţii din aceeaşi bucată de pâine (n-a mers!), democraţia ne-a învăţat că dacă ai un statut social, o maşină frumoasă în faţa blocului sau a casei, un job bun, 2 copii, unul ar fi prea puţin, 3 prea mult…. eşti fericit (nu eşti). Creştinismul a avut cea mai adevărată reţetă de fericire – viaţă fără de moarte (merge şi acum!).

Aşa am ajuns, disperaţi să facem reţeta de fericire la modă. Să ne obţinem maşinuţa, nevasta/soţul, copiii, statutul social. Viaţa a devenit ca un check list.
Facultate. Văzut. Job. Done. Maşină, este. Copil, avem. Şi lista poate continua cu bif cu tot până în ultimele zile de viaţă.
Şi? Unde naiba ne grăbim?
Hai să râdem un pic de probleme chiar în timp ce se întâmplă. Să le râdem în faţă. Să le luăm la mişto.
Unde ne grăbim? Către linia de sosire?
Cum bine zicea un băiat deştept “Panglica pe care o vei rupe la sfârşitul cursei e prinsă la ambele capete de poarta cimitirului. Eu azi nu mă grăbesc. Nu mi se pare o idee bună.”
Eu azi aleg să joc în propria-mi reţetă. Vreau să râd des şi să iubesc muuult! De alte liste n-au decât să se ocupe alţii. Poţi să crezi în miracole! Fă-ţi viaţa cum vrei TU!
Curaj & Inspiraţie! .

Oana Bulai

[image link=”http://oanabulai.ro/wp-content/uploads/2013/10/2.jpg” align=”left” alt=””]

Share This

About the author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *